luni, 3 septembrie 2012
Imi trebuie un vis ca sa suport realitatea nedreapta
Traim intr-o lume trista plina de oameni tristi.... traim intr-o lume de neinteles pentru mine. Ma simt ca un copil fugit de acasa. Am dat "de greu" dupa ce am incercat sa imi gasesc loc intr-o lume trista si murdara, eu nefiind asemeni ei si azi am murit sau mi-e teama sa nu fi murit. Spiritul meu optimist e risipit.... principiile mele nu ma mai fac sa ma simt demna ci doar naiva, insasi credinta mea se clatina in fata unei mari nedreptati ce se pregateste a mi se face, a ma lasa fara loc de munca si poate, daca nu il inlocuiesc foarte repede, cat de curand si fara locuinta,... caminul acela aproape perfect pe care mi l-am facut anul trecut cu sotul meu si cu cel mic... Va trebui sa trec prin toate astea din cauza puterii impresionante a sistemului de nelegiuiri care au stapanit tara noastra. Exact ca individul care urmareste o stire despre un accident auto si in secunda doi pateste si el un astfel de accident. S-a uitat la stire pentru ca a fost curios si a gandit "Nu mi se poate intampla tocmai mie". Si eu am urmarit in ultimii cativa ani multe astfel de nelegiuiri dar nu am crezut ca imi va veni si mie randul sa ma afecteze... si iata-ma aici: moarta pe dinauntru, secatuita de puteri, am consumat tot ce aveam mai bun in mine asteptand un rezultat pe masura... rezultatul a fost bun, munca nu a fost degeaba, doar rezultatul a fost degeaba... pacat... ma simt epuizata, nu mai am putere si luciditate sa mai fac nimic si tocmai acum am mare nevoie de amandoua.... Cu bine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Lumea, pe ansablu, nu e nici trista, nici murdara. Doar este.
Cand te apropii, gasesti diversitate: locuri murdare cu oameni tristi, locuri frumoase cu oameni tristi, locuri murdare cu oameni veseli, locuri curate cu oameni murdari... orice combinatie si nuanta ai cauta.
Revelatia apare daca privesti pentru o vreme. Vei vedea ca oamenii sau locurile nu sunt cum sunt prin natura lor, ci sunt rezultatul unui proces complicat dar relativ predictibil.
Hai sa ies din abstractizari... Ai ales acum cativa ani sa devii profesoara intr-un sistem pe care il cunoasteai (sau cel putin auzisei suficient despre el). Mai mult, sistemul era ,si inca este, subordonat mult prea mult unui stat condus de ramasitele si odraslele unui sistem comunist. Era, si inca este, putin probabil ca sistemul sa se imbunatateasca semnificativ in urmatorul deceniu pentru ca si mare parte din cei care ales sunt ori indobitociti de comunism ori copii crescuti cu modele de viata ca Becali sau mai stiu eu ce fotbalist semi-analfabet. Asa ca, la ce te asteptai?
Da, e posibil sa te descurci bine si in sistemul asta. Dar, in majoritatea cazurilor, asta presupune sa fi dispus ca sportul tau principal sa nu fie alergatul sau sala, ci lins-si-npinsul. Da, exista si exceptii, poti reusi si fara prea mult "sport". Dar asta nu depinde numai de tine, ci e o combinatie rara de dedicare din partea ta si noroc sa lucrezi cu oameni. Banuiai toate astea dar te-ai mintit singura ca dedicarea e suficienta.
Acum lasa tristetea ca situatia nu e chiar atat de grava. Nu esti singura pe lume si esti in floarea varstei si sanatoasa. E posibil sa fie greu pe termen scurt, dar pe termen lung poate asta e sutul in fund necesar.
numai la noi ti se poate intampla asa ceva
cum o fi oare posibili sa iiti pierzi locul de munca si statul sa nu il intereseze?
unde e oare ceausescu care te angaja obligatoriu??
Trimiteți un comentariu