Bravo celor care dau un sens mai maret vietii si nu simt nevoia sa aiba familie, insa tare nefericiti tre sa fie cei care pleaca pe drumul asta si nu reusesc pana la capat (casnicie esuata, nu pot avea copii din motive medicale)
Insa eu vreau sa vorbesc despre a treia categorie, cei care gasesc sensul vietii in familia pe care si-o intemeiaza, adica despre cei ca mine. Nu, cu siguranta asta nu inseamna un abonament la o fericire continua chiar cand lipsesc grijile mari dar da, cu siguranta in momentul in care cel mic se uita la parintii lui si le zambeste strengareste acestia simt ca au atins pentru un moment cea mai mare fericire. Inainte sa iti gasesti perechea fericirea ta depinde doar de tine numai ca te simti singur si plictisit in anumite momente, dupa ce iti gasesti perechea fericirea ta depinde de existenta relatiei cu persoana iubita si e greu sa tii pe cineva langa tine neconditionat si pentru toata viata, iar cand faci un bebelus fericirea ta depinde de fericirea celui mic, e imposibil sa il vezi 24/24 vesel dar cel putin cat e mic depinde si de tine foarte mult daca cea mai mare parte din zi e vesel sau plangacios.
Sfatul meu... dedicati-va cat puteti unui tel inalt, dar cand acesta nu e de atins sau a fost atins cautati sa deveniti "familisti"... nu e asa rau cum se spune
Stiu ca sunt banalitati cele scrise azi dar trebuia sa rup cumva tacerea de mai bine de un an si trebuia sa anunt si marea schimbare din viata mea- venirea pe lume a puiului meu.
