Imi trebuie un vis ca sa suport realitatea nedreapta

Traim intr-o lume trista plina de oameni tristi.... traim intr-o lume de neinteles pentru mine. Ma simt ca un copil fugit de acasa. Am dat "de greu" dupa ce am incercat sa imi gasesc loc intr-o lume trista si murdara, eu nefiind asemeni ei si azi am murit sau mi-e teama sa nu fi murit. Spiritul meu optimist e risipit.... principiile mele nu ma  mai fac sa ma simt demna ci doar naiva, insasi credinta mea se clatina in fata unei mari nedreptati ce se pregateste a  mi se face, a ma lasa fara loc de munca si poate, daca nu il inlocuiesc foarte repede, cat de curand si fara locuinta,... caminul acela aproape perfect pe care mi l-am facut anul trecut cu sotul meu si cu cel mic... Va trebui sa trec prin toate astea din cauza puterii impresionante a sistemului de nelegiuiri care au stapanit tara noastra. Exact ca individul care urmareste o stire despre un accident auto si in secunda doi pateste si el un astfel de accident. S-a uitat la stire pentru ca a fost curios si a gandit "Nu mi se poate intampla tocmai mie". Si eu am urmarit in ultimii cativa ani multe astfel de nelegiuiri dar nu am crezut ca imi va veni si mie randul sa ma afecteze... si iata-ma aici: moarta pe dinauntru, secatuita de puteri, am consumat tot ce aveam mai bun in mine asteptand un rezultat pe masura... rezultatul a fost bun, munca nu a fost degeaba, doar rezultatul a fost degeaba... pacat... ma simt epuizata, nu mai am putere si luciditate sa mai fac nimic si tocmai acum am mare nevoie de amandoua.... Cu bine