Te scoti la licitatie. Vrei sa valorezi cat mai mult dar parca ti-e teama si te multumesti cu ce primesti. Conteza doar sa reusesti sa vinzi. Mijloacele nu mai conteaza. Nu mai conteza nici macar cui. Si nu mai conteaza de ce. Asteptarea tu o vezi doar ca o forma a singuratatii si asta nu iti da pace. De aia te vinzi pe nimic.
Cum incepe totul? Nici nu stiu, dar incepe… Discutiile sunt pentru toti cei care fac asta - la fel. Incep la fel, nu au subiect, nu au substanta. Si totusi pot fi de la foarte scurte la infinit de mari. In functie de cat de repede vrei sa vinzi. Si in functie de cat de atractiv e ambalajul.
Ambalajul e cerut primul… o poza
“- Ai cumva hi5? (Da..) - Si mi-l dai si mie?”
…
Urmeaza ori o deviere de subiect ori un “esti dragut/draguta” (pentru ca nu trebuie totusi sa te arati entuziasmat de ambalaj indiferent de cum arata el)
…
Interesul creste….
“Cati ani ai?”
“Unde inveti/lucrezi?”
“Ce inaltime, greutate, etc, etc ai? Daca se poate si “De cate ori mergi la baie pe zi?” sau “De cate ori arunci un servetel in cos?”
Ceva trebuie scris pentru ca nu poti sa te uiti la monitor si atat.
Chiar daca cel mai important lucru, ambalajul, l-ai primit intai...
Si atunci discutia fara substanta continua, pana cand unul plictisit zice ca ii e foame… Si pleaca la masa,….sau nu! De fapt mai petrece cu matele ghiortaind in fata calculatorului vreo 10 min…citind ce au vorbit sau privind inca o data pozele ca sa fie sigur ca nu i s-a parut doar.
Sau pur si simplu o lasa moarta. Mai sunt atatea ambalaje in lista de hi5. Si chiar fara ele …mai sunt atatea. De ce sa piarda timpul cu cineva care cauta sa vada daca e interesant? In ritmul asta nu se va mai vinde in veci.
…
Si peste 10 ani iata-i amintindu-si imbujorati prima intalnire… dupa 10 zile de vorbit pe mess si facut schimb de poze… “Altii pierd mai mult timp sa cunoasca pe cineva. Ce noroc am avut noi, nu?”
...
Dar unde s-au dus plimbarile prin parc? Unde s-au dus emotiile ivirii primului ghiocel? Unde s-a dus melancolia soarelui cand paraseste linia orizontului?
Unde s-au dus tachinarile dulci, glumele indraznete, zambetele cu subanteles necunoscutului care ti-a ridicat funda abia cazuta pe trotuar?
Unde s-au dus?... au fost inlocuite cu entuziasm de vandutul online al sinelui. Si nimeni nu mai vede altfel decat superficial cele de mai sus. Nimeni nu mai cauta altceva. Altcevaul e demodat si nimeni nu da bine daca e demodat. In schimb sensibilitatea da inca bine. Si uneori e folosita pentru a imbunatatii ambalajul. Dar e o sensibilitate rusinoasa, neoriginala, prefacuta, umila. Cad multi in ispita folosirii ei, dar parca tot mai mult revolta cei care nu arata nimic. Decat interes pentru ambalaj. Si nici macar pentru asta pana la urma.....
Dar cine poate stii? Cum e bine si cum e rau?... cel putin eu una nu pot stii. Dar stiu ce simt si stiu ca ma dezgusta vanzarea sinelui cu tot ce implica ea: apusul romantei, ambalajele mai mult sau mai putin reusite, minciunile, sau cel putin exagerarile, sau cel putin omisiunile, pierderea timpului cel mai pretios din viata...
Si pana la urma supararea mea cred ca se naste din alta parte. Ma inspaimanta grotescul folosirii internetului pentru a-ti vinde sinele, dar ma inspaimanta si superficialitatea persoanelor din viata de zi cu zi. De ce acum nu mai recunoaste nimeni decat ce da bine, decat ce convinge, decat ce, in mod stupid pentru mine, atrage?...
Si daca vrei altceva? Daca te dezmeticesti singur intr-o astfel de lume, ce poti face?
.... Aici nu pot sfatui pentru ca ma aflu si eu in situatia asta si pana acum singura iesire este sa imi numesc asteptarea “libertate” si nu “singuratate”... o libertate pe care ajung sa o iubesc mai mult decat iubirea insasi.
5 comentarii:
mda ... cam asta este "situatiunea" actuala. traim in era vitezei si nu mai avem timp sa apreciem lucrurile marunte care ne lumineaza viata: surasul persoanei de langa noi dimineata cand spune "buna dimineata!", o simpla intrebare adresata de la persoanele dragi: "ce faci? esti bine". toate acestea nu mai conteaza; BANII si dorinta de BOGATIE MATERIALA ne ghideaza fiecare pas, fiecare gand si fiecare relatie incropita cu alti oameni. putini mai sunt care iti sunt aproape cand ai nevoie si care nu se uita dupa grosimea portofelului si marca de pe haine sau pantofi. in concluzie, ideea este ca aceste nimicuri care nu le mai luam in seama ar trebui pretuite mai mult si sa ne aduca o raza de lumina in viata si sa ne gandim serios ca o viata avem si dupa ce vom trece in nefiinta vom ramane doar cu amintiri si nimic material, din ceea ce incercam acum sa dobandim chiar uneori cu preturi mult prea mari, nu vom lua cu noi.
Online-ul (hi5, yahoo, etc.) nu a schimbat procesul chiar atat de mult - doar l-a adaptat timpului nostru.
"Ambalajul" era cel putin la fel de important inainte cum este si acum. In privinta asta poate lucrurile chiar s-au imbunatatit putin pentru ca daca IEI(inaintea erei internetului :P ) singurul mod in care te puteai prezenta era direct, pe internet iti alegi oarecum cum vrei sa fi, cum te prezinti. Alegerea asta face ca ambalajul cu care esti "produs" sa fie mai putin important pentru ca poti deasupra lui sa mai adaugi un strat, un strat care chiar daca e deasupra reflecta de fapt ce in interior.
P.S. daca ai inceput cu un post de aberari am inceput si eu cu un comentariu la fel :P
P.P.S. Vezi daca poti sa dezactivezi conditia sa se logheze cei care comenteaza ;)
Tocmai adaptarea asta mie imi pare fortata si neinteresanta. Iar despre "ambalaj", ei bine eu numesc ambalaj o poza trimisa unui strain cu un scop ce nu imi place, si nicidecum aspectul fizic. E normal, si atunci cand cunosti pe cineva in persoana observi intai aspectul fizic, nu o sa contest ca si el conteaza... dar parca uneori nu ne place un peisaj dintr-un tablou ce are rama urata....poate unii prefera sa vada peisajul intreg. Acum o sa zici din nou ca aberez, dar e treaba ta, fiecare are dreptul sa aiba o parere, iar a mea e ca nu am aberat deloc :)
cum am vazut ca-ti plac definitiile:
AMBALÁJ, ambalaje, s.n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva.
ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. [...]
Adaptandu-le contextului:
Ambalaj = tot ce e dincolo de "pielea goala"
Aberatie = ce vorbim noi acum pentru ca ar fi fost normal sa vorbim despre fotbal, femei, haine, farduri, masini, bani...
:P
nu esti singura care s-a trezit la realitate:)
lumea reala e mult mai fascinanta decat cea virtuala
trebuie doar sa facem ceea c simtitm si eu sunt d acord cu tine intru totu
traieste-ti libertatea alaturi d oameni si nu vei simti singuratatea nici o clipa;)
poopici verzi
Trimiteți un comentariu